
SALIGNY, ANGHEL (+)
inginer
S-a născut la 19 aprilie 1854 în Serbănesti, jud. Galati.
Studii: Studii gimnaziale la Focsani si liceale la Potsdam; Universitatea din Berlin (astronomie); scoala Tehnică Superioară din Charlottenburg (1870-1874).
Activitate: după terminarea studiilor a lucrat la constructia căii ferate Ploiesti-Predeal; director adjunct în Serviciul de Poduri si sosele (1881), încredintându-i-se executarea liniilor ferate Adjud-Târgu Ocna si Bârlad-Vaslui. În 1883 a fost numit în serviciul nou creat de poduri si căi ferate. În această calitate a construit numeroase poduri metalice, între care cel de la Cosmesti (peste Siret), cel dintâi mare pod proiectat (pod dublu de sosea si cale ferată de peste 430 km lungime), lucare care l-a consacrat ca un remarcabil constructor de poduri. O altă realizare a sa este si tunelul din Valea Mostistei. Sef al Serviciului de Docuri (1884-1901); a construit docurile si antrepozitele din porturile Brăila si Galati, elaborând solutii originale pentru fundarea cheiurilor si bazinelor, cât si pentru constructia silozurilor de cereale executate, pentru prima oară în lume, din prefabricate din beton armat (Memoriu asupra bazinelor si cheiurilor din Galati si Brăila, 1888). A proiectat si condus lucrările de executie ale primelor poduri metalice cu console fără culee pe linia ferată Filiasi-Târgu Jiu (1886); în 1887 i s-a încredintat conducerea Serviciului Studiilor Liniilor Fetesti-Cernavodă. Principala sa contributie în cadrul marelui complex feroviar Fetesti-Cernavodă a constituit-o podul peste Dunăre, cel mai mare din Europa la acea vreme si al treilea din lume. Proiectul său din 1888 aducea două mari inovatii: sistemul nou de grinzi cu console pentru suprastructura podului si, ca material nou de constructii, oselul moale (Podul peste Dunăre la Cernavodă, 1888). Director general al Căilor Ferate Române; a initiat în 1895 o lege pentru reorganizarea căilor ferate române, a creat legături directe între Bucuresti si Berlin (prin Burdujeni), între Berlin si Constanta. În 1899 a fost numit director al lucrărilor portului Constanta, iar în 1901 si 1910 - director al noii Directii Generale a Podurilor si Căilor de Comunicatie pe Apă. Lui îi revine meritul de a fi organizat construirea de tabliere metalice pentru poduri. Sef al Directiei Generale a îmbunătătirilor Funciare (1911-1917); s-a mai ocupat de irigatii si de recuperarea zonelor inundabile; sef al Catedrei de Poduri la Scoala Nasională de Poduri si sosele din Bucuresti (1884-1914); ministru al Lucrărilor Publice ( 1918-1919). Unul dintre întemeietorii ingineriei românesti; s-a numărat printre fondatorii Societătii Politehnice (1881), pe care a condus-o între anii 1895-1897 si 1910-1911.
Afilieri: membru corespondent (1892) si membru titular (1897) al Academiei Române; vicepresedinte (1901-1904) si presedinte (1907-1910) al Academiei Române. S-a stins din viată la 17 iunie 1925 în Bucuresti.
Referinte: membru corespondent (1892) si membru titular (1897) al Academiei Române; vicepresedinte (1901-1904) si presedinte (1907-1910) al Academiei Române. S-a stins din viată la 17 iunie 1925 în Bucuresti.